De cateva zile bune, ploua cu stropi mari si multi pe pamantul din arama de obor.. Se coboara din ferestre priviri anoste de consum, se sterg pe asfaltul realitatii oamenii ce-l iau de bun.
Ma afund adanc in scunul meu comod de pe balcon , si cu un creion intind cuvinte pe o pagina de-un alb pe care-l feresc de nori. Mai fug cand soarele se-arata prin cartierul meu de plumb, caci stiu ca prea multa lumina te condamna sa tot uiti din ce esti alcatuit tu in interior. Mai trebuie din cand in cand o pauza de fericire pentru a constientiza anumite poze captate pe mine in zilele senine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu