Ce se-ntampla pe strazi

 Ce se-ntampla pe strazi

                  de Dumbravescu Carmen

Totul îmbraca mantia imponderabilitatii
Gesturi, vorbe le captez ca un paratraznet;
Nu disting ce-i veridic de ce-i scornit
Totul vine la mine neplatit…

Ma gândesc, poate-i totul cu-un scop,
Sa ma-ncerce un foc hodoronc-tronc
Sa ma initieze-n joc
Gândeste ca poate-o sa sintetizez tot…

 Ca un soricel pe masa de disectie
Cu madularele-mi desprinse la discretie
Deschis in vazul tuturor,
Analizat din exterior în interior…

Voalata-n sine, de jeguri gravate,
Nu întâmplator prin cartieru-mi corupt,
A fost nevoie de prostie incipita
Pentru o cunoastere pripita…

Vremea se schimba, omul se goleste
Supt de palide nimicuri, generale…
Amurgul serii rozaliu, pare un sacrilegiu risipit
Mai devreme sau mai târziu de pacient sorbit…

Vantul delimitator deviaza caractere
Pasiunea iubitului, e –o liniste mocnita
Totul cere de consum, uns si dejun
Nu-i cum e a dat a crede, o simpla placere…

Pe strazi este viata desavârsita
Corupta de mizeria îmbâcsita
Cotloanele sunt scenele pierdutilor
Praful este doar pudra lighioanelor…

Pozez si captez din nou stari din umbra
Ce se risipesc involuntar pe pamânt
Inutil, se zbat în coaja de ou,
Când urmeaza o fi sufocate-n tava…

Pe 27 mai

De cateva zile bune, ploua cu stropi mari si multi pe pamantul din arama de obor.. Se coboara din ferestre priviri anoste de consum, se sterg pe asfaltul realitatii oamenii ce-l iau de bun.
Ma afund adanc in scunul meu comod de pe balcon , si cu un creion intind cuvinte pe o pagina de-un alb pe care-l feresc de nori. Mai fug cand soarele se-arata prin cartierul meu de plumb, caci stiu ca prea multa lumina te condamna sa tot uiti din ce esti alcatuit tu in interior. Mai trebuie din cand in cand o pauza de fericire pentru a constientiza anumite poze captate pe mine in zilele senine

Mate info filozof

Mate-info filozof

De Dumbrăvescu Carmen

Pe zi ce trece, ceaiul se răceşte,

O cupa de-un zâmbet,

Nu limpezeşte-un scâncet

Mă topesc si mor închisă-n mine…

Nu-i  de-ajuns să-mi spui că trece !

O dată fumat nu se mai simte,

O dată zâmbetul furat, e pierdut.

Incearca să le păstrezi pe cele sincere cu tine…

Nu pot a-mi concentra circuitul,

Ce se prăjeşte la grătar sub scrumul-necăcios

Nu înţeleg de ce îndepărtez eu apusul?!

Şi-mi trag de colturi in creier, formule de prisos…

Stau înfundată, ca o floare-n glastră

De ce ? cui îi rezonează cutia?

Este de asteptat să crestez apa cu băţul…

Pe toţi dezamăgesc, însă cu voi simt cum radiez !

Sună-un clopot de departe

Este ca o salvă-n neştiut

Se sparge-n ecouri pavate,

De catre un soldat, bătând…

Scaune stau pierdute-n pustiu,

Timpul si el nu ştie a se duce

Sub nori pictati cenusiu se asterne,

Decât un copil pe caldarâm , somat, si aiurit plecând…

Văd ce-mi place şi totuşi e anost,

Cred că-ncerc să gust din tot.

Însă aiurită-n drumul deşirat,

Ştiu că-ntr-o zi bolta-mi va cadea-n cap…