Ce se-ntampla pe strazi
de Dumbravescu Carmen
Totul îmbraca mantia imponderabilitatii
Gesturi, vorbe le captez ca un paratraznet;
Nu disting ce-i veridic de ce-i scornit
Totul vine la mine neplatit…
Ma gândesc, poate-i totul cu-un scop,
Sa ma-ncerce un foc hodoronc-tronc
Sa ma initieze-n joc
Gândeste ca poate-o sa sintetizez tot…
Ca un soricel pe masa de disectie
Cu madularele-mi desprinse la discretie
Deschis in vazul tuturor,
Analizat din exterior în interior…
Voalata-n sine, de jeguri gravate,
Nu întâmplator prin cartieru-mi corupt,
A fost nevoie de prostie incipita
Pentru o cunoastere pripita…
Vremea se schimba, omul se goleste
Supt de palide nimicuri, generale…
Amurgul serii rozaliu, pare un sacrilegiu risipit
Mai devreme sau mai târziu de pacient sorbit…
Vantul delimitator deviaza caractere
Pasiunea iubitului, e –o liniste mocnita
Totul cere de consum, uns si dejun
Nu-i cum e a dat a crede, o simpla placere…
Pe strazi este viata desavârsita
Corupta de mizeria îmbâcsita
Cotloanele sunt scenele pierdutilor
Praful este doar pudra lighioanelor…
Pozez si captez din nou stari din umbra
Ce se risipesc involuntar pe pamânt
Inutil, se zbat în coaja de ou,
Când urmeaza o fi sufocate-n tava…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu