Mate-info filozof
De Dumbrăvescu Carmen
Pe zi ce trece, ceaiul se răceşte,
O
cupa de-un zâmbet,
Nu
limpezeşte-un scâncet
Mă
topesc si mor închisă-n mine…
Nu-i de-ajuns să-mi spui că trece !
O
dată fumat nu se mai simte,
O
dată zâmbetul furat, e pierdut.
Incearca
să le păstrezi pe cele sincere cu tine…
Nu
pot a-mi concentra circuitul,
Ce
se prăjeşte la grătar sub scrumul-necăcios
Nu
înţeleg de ce îndepărtez eu apusul?!
Şi-mi
trag de colturi in creier, formule de prisos…
Stau
înfundată, ca o floare-n glastră
De
ce ? cui îi rezonează cutia?
Este
de asteptat să crestez apa cu băţul…
Pe
toţi dezamăgesc, însă cu voi simt cum radiez !
Sună-un
clopot de departe
Este
ca o salvă-n neştiut
Se
sparge-n ecouri pavate,
De
catre un soldat, bătând…
Scaune
stau pierdute-n pustiu,
Timpul
si el nu ştie a se duce
Sub
nori pictati cenusiu se asterne,
Decât
un copil pe caldarâm , somat, si aiurit plecând…
Văd
ce-mi place şi totuşi e anost,
Cred
că-ncerc să gust din tot.
Însă
aiurită-n drumul deşirat,
Ştiu
că-ntr-o zi bolta-mi va cadea-n cap…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu